Pe străzile din Kathmandu l-am întâlnit pe cel mai frumos băiețel din lume. Sau poate fetiță, nu sunt sigură și n-am îndrăznit să întreb (avea totuși o unghie roșie).
Ocazie cu care am descoperit că am o slăbiciune pentru copiii cu ochi migdalați, adică cu ceva sânge tibetan. Vizual vorbind, pe adulții și respectiv copiii din Kathmandu, așa cum i-am văzut eu, i-aș împărți în trei tipologii.
Cei cu trăsături indiene, aș zice, cu ochii mari, negri și melancolic-languroși.
Cei cu ochii tot mari și negri, dar ușor migdalați, care sunt majoritari.
Și copiii sherpa, veniți la capitală din Himalaya.
Îmi place mult să surprind oameni în ipostaze obișnuite, să fac portrete dacă pot să mă apropii suficient. Dar prefer să le fac poze copiilor, în primul rând pentru că ei nu zic niciodată nu, chiar le face plăcere, ceea ce nu se poate zice și despre majoritatea adulților, mai ales aici. Cu puține excepții, în Kathmandu lumea e neprietenoasă cu aparatul foto, chiar dacă le cer voie înainte și le promit că nu le fur sufletul. Noroc cu copiii, care sunt de o naturalețe fermecătoare, fie timizi, dar curioși, fie dezinvolți de se strâmbă la mine în toate felurile.
Indiferent de origine, majoritatea copiilor, mai puțin cei care par să trăiască pe stradă, poartă bijuterii cu rol amuletic protector la gât, la mâini și la picioare.
Fără îndoială, cea mai iubită amuletă în Nepal, dar și cea mai prețioasă, este coralul. Și nu orice fel de coral (imitații chinezești), ci coral veritabil, de foarte bună calitate, importat din Italia. Nu e de mirare că e adus tocmai din Italia, tibetanii și nepalezii prețuiesc coralul italian de pe vremea lui Marco Polo, când Veneția făcea schimburi comerciale cu India, China și restul tărilor din Orientul Îndepărtat.
Astăzi, în Nepal, cine are o situație financiară rezonabilă poartă un coral, de obicei la mână. Mulți bărbați au un inel de aur sau argint simplu, cu un coral măricel, în formă de baghetă, montat în centru.
Femeile poartă adesea un Ganesha miniatural, sculptat în coral, o mică operă de artă, montat într-un inel simplu de aur sau argint. Copiii mici, de până în doi ani, poartă la fiecare mânuță o brățară cu un coral mare în mijloc.
Coralul este foarte apreciat în partea asta de lume, dominată de superstiții, în primul rând datorită culorii. Roșul, ca și la noi, este o culoare puternică, anti-deochi, la care se adaugă calitățile întrinseci ale coralului ca material natural.
Majoritatea copiiilor pe care i-am văzut aveau la gât o mică amuletă tubulară, din argint, care conține mantra budistă om mani padme hum. O poartă pe un fir negru, simplu, legată strâns la gât, nu cred că se dă jos decât dacă se rupe firul. Bărbații poartă și ei tipul ăsta de amuletă simplă, din argint, iar femeile din aur. Cei mai mulți băieți și bărbați au cercei cu șurub în ambele urechi, însă unii chiar și in helix.
Femeile, nici nu mai trebuie să menționez, poartă toate cercei de aur, câteodată pe toată urechea, și un cercel cu șurub pe nara stângă. Obligatoriu pe stânga – trebuie să fie un motiv pentru asta, încă nu l-am aflat, dar mai studiez problema. În credințele populare din multe părți de lume se spune că cerceii protejează urechile de intrarea spiritelor malefice, sub forma vorbelor neadevărate, manipulatoare, de aceea cu cât mai mulți cercei, cu atât mai rațional purtătorul.
În Nepal, dar și în India, bebelușii și copiii de până într-un an, nu sunt scoși din casă fără a fi fardați generos la ochi cu creion negru, kohl, aparent pentru două motive – primul ar fi să le protejeze ochii de boli și al doilea, pentru a le întări cumva privirea și a nu putea fi deocheați. Surprinzător, unora le stă chiar foarte bine.
Fetița de mai jos era pe stradă, lângă mama ei care cerșea. Pentru că nu și le permitea, femeia a înlocuit brățările cu coral cu unele din plastic roz care, ca și roșul, este o culoare fastă și protectoare. După cum se vede, și micuța are contur negru la ochi.
Dorința de a proteja viața este universală. Oamenii au crezut dintotdeauna în existența puterilor supranaturale și a protecției pe care ele o pot oferi, de aceea amuletele au fost și sunt și astăzi populare în toată lumea. Amuleta este practic un obiect înzestrat cu puteri magice, proprietarul nu se desparte niciodată de el pentru a fi protejat de pericole, boli și deochi. De aceea amuletele se poartă direct pe piele și nu se dau niciodată jos, așa cum facem cu bijuteriile, care au doar rol estetic.
Dacă în lumea occidentală amuletele se poartă adesea pentru că sunt în trendul ultimilor ani (a se vedea nebunia generată de hamsa / mâna Fatimei), în anumite culturi prezența amuletelor este considerată absolut necesară pentru intrarea în viață, iar copiii le primesc de la început, de când se nasc, ei având cea mai mare nevoie să fie protejați.
Am scris acest text cu gândul la Lia, pe care încă n-am cunoscut-o, dar căreia îi doresc tot binele din lume. Când făceam pozele cu copii ea era în burtica mamei, iar când am început să scriu textul se pregătea deja să își aleagă ziua de naștere. Astăzi, Lia împlinește 10 zile. Viața e, până la urmă, un miracol care ni se întâmplă în fiecare zi.